Kaizen: paradoxuri ale rezolvării problemelor

Incertitudinea și iraționalul sunt doi factori care ne afectează în mod curent abordarea proiectelor complexe de rezolvare a problemelor și implicit ”călătoria fără sfârșit” a îmbunătățirilor. De multe ori se nasc paradoxuri din însăși dualitatea naturii umane: minte-corp, acum-atunci, eu-alții, bun-rău, stânga creierului-dreapta creierului etc.

Paradoxurile din cadrul proiectelor de rezolvare a problemelor se manifestă astfel: raționamentele sunt aparent juste, dar conduc către concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate și nici false. Cu toate acestea pierderile continuă să existe, mai ales în cazul problemelor complexe, unde paradoxurile se manifestă cu precădere.
Proiectele de rezolvare a problemelor pot avea un succes mai mare dacă se au în vedere următoarele gândiri paradoxale întâlnite frecvent:

• Paradoxul 1: folosirea problemelor pe post de scut - agăţarea de unele probleme mărunte pentru a ne ”proteja” de confruntarea cu marile probleme;
• Paradoxul 2: câştigul secundar – abordarea problemelor care ne ajută în obținerea avantajelor individuale pe care le dorim;
• Paradoxul 3: exactitatea – trebuie să facem cât mai multe pentru a fi mai exacți într-un mediu de multe ori incert și/sau irațional;
• Paradoxul 4: soluţia este problema - când rezolvarea problemei este de fapt doar un mod fantezist de evitare a  problemei, aceasta devine și mai mare;
• Paradoxul 5: prea multe alegeri - paralizarea opţiunilor și apariția stresului excesiv;
• Paradoxul 6: dilema ajutorului – unii oameni, străini de problemă, din dorința de a ajuta în mod nesolicitat în rezolvarea problemei, de multe ori fac mai mult rău decât bine;
• Paradoxul 7: soluția grea – abordarea celor mai grele soluții în detrimentul celor evidente și ușoare;
• Paradoxul 8: știi prea multe – abordarea problemelor prin idei preconcepute (știind prea multe, eviți să mai observi problema pentru că este în contradicție cu ceea ce știi deja);
• Paradoxul 9: calea cea mai scurtă durează cel mai mult – calea indirecă poate fi cea mai directă abordare – documentarea minuțioasă a problemelor.